6 reguli (și o viziune) pentru a deveni un părinte mai bun de înotător, într-un an după olimpiadă

Jocurile olimpice ne sunt proaspete în minte și începe un nou sezon sportiv. Acest lucru ne duce cu gândul la faptul că mii de copii entuziaști se vor alătura diverselor echipe sportive pentru prima dată în viața lor, gândindu-se că vor câștiga medalii olimpice. Înotul fiind un sport de top la olimpiade, acesta va avea parte în mod cert de noi recruți.

Să începem cu o predicție care îi poate ajuta pe părinții înotătorilor să facă față acestui aspect nou al vieții copiilor lor. Predicția este …

Este prea puțin probabil ca și copiii dumneavoastră să meargă la Jocurile Olimpice.

Credeți-mă când vă spun, că acest lucru nu are nimic de-a face cu abilitățile sau cu dorințele copilului dumneavostră, sau cu abilitățile și dorințele dumneavoastră. Sau cu abilitățile și dorințele antrenorului. Noi vom lucra cu copiii dumneavostră cât de bine vom putea, pentru a-i ajuta să-și atingă potențialul. Totul ține de calcule. Milioane de persoane fac sport, dar un foarte mic procent dintre acestea ajung să meargă la Jocurile Olimpice.

Așa că în loc să vă imaginați că copiii dumneavoastră vor fi staruri olimpice, să revenim de unde am plecat. Gândiți-vă că e important faptul că vor fi parte dintr-o echipă, în care se vor distra. În care își vor dezvolta trăsături noi, trăsături care-i vor ajuta în viitor: disciplină, perseverență, atenție, gestionarea timpului, abilitatea de a face față succesului și eșecului și nu numai. Lista poate continua. Și dacă, ca prin minune, sunt suficient de buni și merg la Olimpiadă, e și mai bine. Dar asta e doar cireașa de pe tort în viziunea dezvoltării copilului dumneavostră.

Să trecem deci la reguli.

Înainte de a începe, aș vrea să menționez faptul că părinții  înotătorilor se pricep să interacționeze cu competitorii, oficialii și antrenorii copiilor lor, cel puțin în comparație cu alte sporturi. Dar doar pentru că nu avem părinți ca ai celor care fac baseball sau hockey, care se atacă fizic în standuri, sau chiar dacă nu auzim acuze verbale adresate oficialilor, antrenorilor sau adversarilor, acest lucru nu înseamnă că părinții înotătorilor nu pot cauza probleme. Întrebați orice antrenor și vă va spune că este dificil să lucrezi cu părinți mult prea implicați.

Mai jos sunt 6 reguli de bază/sugestii care pot ajuta un părinte să fie util echipei și să fie o putere importantă  în viața copilului său. Primele 2 sunt ale echipei de înot a Statelor Unite ale Americii.

  1. Fiți fanul numărul 1 al copilului dumneavostră, orice s-ar întâmpla. Fiți pozitiv și suportiv, ajutați-l să se simtă bine, mai ales după ce s-a descurcat mai rău la înot.

Înotătorul dumneavoastră va resimți multă presiune din partea antrenorului, egalilor și mai ales din partea sa, motiv pentru care nu va avea nevoie de presiune în plus din partea părinților. De fapt, înotătorii se descurcă mai bine atunci când sunt relaxați. Scenariul perfect este acela în care ei știu că o pot da în bară, dar oricum vor fi iubiți, susținuți și încurajați.

  1. Nu antrenați.

A antrena implică a critica. Datoria dumneavostră este să îi oferiți copilului suport oricum s-ar descurca. În plus de asta, sunt șanse foarte mari ca antrenorul să știe mult mai multe despre înot decât știți dumneavostră. Dacă insistați să-i spuneți copilului dumneavostră cum să înoate într-o competiție sau cum să înoate stilul stroke, atunci copilul dumneavostră își va dezamăgi în mod sigur antrenorul sau părintele. Este o situație clasică de pierdere pentru copil. Acest tip de presiune îi face pe copii să renunțe.

Totul se rezumă la asta. Vați încredințat copilulul unui antrenor, lasați-l să-și facă treaba. Iar dacă nu aveți încredere în antrenor, e mai bine să luați copilul din program chiar acum.

  1. Nu perturbați antrenamentul.

Pare evident, dar adesea nu se ia în considerare acest aspect. Antrenorul încearcă să acorde atenție tuturor înotătorilor din piscină. Corectând, îndemnând, măgulind, monitorizând, etc. Nu avem timpul și atenția necesare să începem o convorbire cu părintele, decât dacă este vreo urgență. Serios vorbind.

  1. Implicați-vă! Găsiți o poziție de voluntar în care vă simțiți confortabil și puteți ajuta!

Majoritatea echipelor sunt conduse de voluntari, și avem nevoie de ajutor pentru a oferi un program complet. Multe poziții de voluntar iau puțin timp sau sunt necesare de câteva ori pe an. Și fiecare dintre dumneavostră are expertiza necesară care ne poate ajuta. Implicați-vă!

  1. Cel mai probabil sunteți dumneavostră cei care îi aduceți pe copii la antrenamente și la întruniri. Vă rugăm să fiți punctuali. De fapt, vă rugăm să ajungeți cu cel puțin 10 minute mai devreme.

Cei care ajung târziu adesea întrerup antrenamentele. Politica echipei noastre este aceea că înotătorii ar trebui să fie la piscină pregătiți cu cel puțin 10 minute mai devreme.

Când vine vorba de a-i lua pe copii mai târziu decât s-a terminat antrenamentul este o chestiune foarte importantă. Vă rugăm să nu lăsați înotătorii singuri pentru perioade lungi de timp, după ce s-au terminat antrenamentele și mai ales atunci când afară e întuneric, sau când facilitatea nu e aglomerată, sau dacă facilitatea se închide chiar după antrenament. Multe echipe se confruntă cu problema părinților care își iau copiii după mai mult de o oră de la terminarea antrenamentului. Trebuie să ne instruim antrenorii să plece imediat după terminarea discuțiilor de după antrenamente. Nu suntem bone și nu suntem responsabili pentru copiii dumneavostră după ce au părăsit piscina.

  1. Fiți atenți la regulile echipei cu privire la intrarea și părăsirea unei competiții.

Dacă intervine ceva sau înotătorul dumneavostră nu poate ajunge la o competiție/pregătire, vă rugăm să anunțați antrenorul cât de repede puteți, în scris. Personal, îmi amintesc că după un lung antrenament, nu mi-am amintit un comentariu al unui părinte cu privire la o competiție. De asemenea vă rugăm să țineți cont de faptul că competițiile au termene limită. Echipa tot trebuie să plătească taxe de participare dacă înotătorul părăsește competiția după acele date. Ceea ce înseamnă că părinții vor trebui să plătească taxele de intrare. Nu putem face nimic cu privire la acest aspect.

Ultima noastră sugestie 

Fiecare părinte ar trebui să citească un articol surprinzător scris de Steve Henson în The Post Game (“What Makes a Nightmare Sports Parent — And What Makes a Great One” / „Ce face ca un părinte să fie un părinte de coșmar pentru copilul lui sportiv-Și ce face ca acesta să fie un părinte grozav”). Este despre o cercetare informală la care au participat sute de sportivi de colegiu, de-a lungul a trei decenii, condusă de doi antrenori (Bruce E Brown și Rob Miller de la Proactive Coaching LLC) și care a scos la iveală concluzii extraordinare.

  1. Cea mai urâtă amintire a acestor sportivi este drumul spre casă făcut cu părinții lor, după meciuri sau competiții. Chiar și cei mai bine intenționați părinți critică performanța, oferă sugestii despre cum să te descurci mai bine sau chiar critică membrii echipei sau antrenorii. Sportivilor nu le place asta.

Sfatul lor: nu vorbiți despre performanța lor, decât dacă deschid ei acest subiect.

Un aspect fascinant al cercetării, este acela că copiilor le place să-i aibă pe  bunici la meciuri/competiții. Bunicilor le place mult mai mult să admire participarea copiilor și să-i îmbrățișeze la final. Fără critici.

  1. Acesta este un aspect important. Afirmația părinților care i-a făcut pe sportivi să se simtă cel mai bine în pielea lor și cu privire la sportul pe cere îl practică are doar câteva cuvinte.

„Mi-a plăcut să te văd jucând”.

Asta e tot. O afirmație fără prejudecăți/neofensatoare care le oferă sprijin și care îi face să se simtă bine.

Acești doi antrenori sunt geniali. Când vine vorba de sportul pe care-l face copilul dumneavostră, purtati-vă ca și bunicii copiilor și folosiți afirmația de mai sus.mative.